Cariera didactică;
În perioada 2001-2005, activează ca profesor asociat la Facultatea de Interpretare Muzicală din cadrul Universității de Muzică din București, unde, prin eforturile sale, în anul 2001 se înființează prima catedră de nai din lume. Este înlăturat de la catedră în toamna anului 2005, fiind respins prin vot de Consiliul Facultății de Interpretare Muzicală. Ulterior, predă cursuri de nai la Universitatea Valahia din Târgoviște.
Activitate politică;
Întors în țară după Revoluție, Gheorghe Zamfir devine, pentru scurt timp, membru al Partidului România Mare, condus de Corneliu Vadim Tudor. Revista România Mare îi atribuie afirmații antisemite, din cauza cărora, în 2002, nu i se permite să concerteze în Israel, fiind oprit la aeroport și obligat să se înapoieze la București. Am căzut într-o capcană, declară în 2003 Maestrul, într-o conferință de presă la Tel Aviv, că afirmațiile din revistă nu îi aparțin și că nu este antisemit. Ziarul Yediot Aharonot scrie că, din cauza a trei luni nefericite, nu se poate șterge cariera de 48 de ani a unui artist care este considerat printre primii zece muzicieni din lume.
Mai târziu, Gheorghe Zamfir descrie astfel această experiență politică:
„Am fost atras în curse politice de oameni care s-au folosit de mitul și de numele meu. M-au terfelit, după care m-au părăsit și m-au uitat. Sunt foarte trist și dezamăgit de tot ceea ce mi s-a întâmplat.”
Ulterior, retras din politică, precizează:
„Am uitat de politică. Mi-au rămas muzica, naiul, studenții. Am multe de spus în compoziție și în dirijorat.”
Retragerea din politică este însă temporară: în toamna anului 2004, Gheorghe Zamfir devine membru al Partidului Democrat.
Relațiile lui Gheorghe Zamfir cu Statul Israel;
La începutul lunii noiembrie 2002, Statul Israel a refuzat să-i acorde viza de intrarea în țară, în urma unor proteste publice legate de anumite declarații antisemite pe care muzicianul le-ar fi făcut. Gheorghe Zamfir a negat aceste declarații și a primit viza de intrare în Israel.
În luna august 2003, Gheorghe Zamfir a revenit în Israel, a vizitat Yad Vashem și a plantat un pom în memoria victimelor Holocaustului.
În 2008, Gheorghe Zamfir a imprimat un CD de muzică israeliană, în cinstea aniversării a 60 de ani de la înființarea Statului Israel.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
De-a lungul întregii cariere, Gheorghe Zamfir primește numeroase premii, distincții și medalii, printre care:
Medalia Vaticanului
Ordinul Meritul Cultural al Franței
Titlul de Ofițer și Cavaler al Franței, Belgiei și Luxemburgului
Ordinul Comandorului în Columbia
Diploma Universității Don Bosco din Roma, de două ori
Medalia de aur a Asociației din cadrul Academiei de Artă, Științe și Litere a Franței, de două ori
Premiul Academiei Charles Cros
Premiul Țitera de aur în Franța
Premiul Săgetătorul de Aur, în Italia
Premiul Internațional Omnia pentru întreaga operă muzicală, în cadrul premiilor anuale ale Academiei Internaționale „Mihai Eminescu", ediția 2009
Creații muzicale originale[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Zamfir a compus peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Printre acestea se numără:
Doina de jale și Doina ca de la Vișina, compoziții pentru nai în spirit popular (1966)
Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă și orchestră (1974)
Concert pentru nai și orchestră (1982)
Cvintet pentru nai și cvartet de coarde (Cvintetul Plopilor, 1984)
Conceptul muzical Totus Tuus, set de piese pentru nai, orgă și grup vocal bărbătesc (2005)
Gheorghe Zamfir la Biblioteca Congresului SUA[modificare | modificare sursă]
Biblioteca Congresului SUA: Solist
Biblioteca Congreslui SUA. Dirijor de orchestră
Biblioteca Congresului Naiurile românești
Naiurile Românești
